O carte care se citește fluid, așa cum îți bei cafeaua, așa cum îi savurezi parfumul dimineața și-ți dai seama că aburii și licoarea ei sunt adevărata cauză a puterii de a începe ziua.

Astfel am sorbit povestirile lui Bogdan Raileanu. Una după alta, fără pauză.

Sunt rupte din viață, din realitatea cotidiană, originale în descrieri și limbaj, scrise în ritm alert, dar nu grăbit și, surpriza finală, ciclic ca un roman, deși nu e.

Pentru a umple golul plictisitor al unei călătorii cu avionul sau cu trenul, lectura cărții “Tot spațiul dintre gândurile mele “ este ideală. Am râs, am trăit cu personajele și m-am regăsit cu ele în foarte diferitele situații și locuri, în varietatea tipologiei abordate, am apreciat curajul de a scrie așa cum treci prin viață.

Și când mă gândesc că această carte, împreună cu alte 10, fusese cât pe ce să fie aruncată în inima Londrei de o poloneză trădată în dragoste de un român.

Ca în povestirile din carte

14 septembrie 2026, Londra