Pe Fredrik Backman l-am descoperit în această primăvară cu romanul „Un bărbat pe nume Ove„ și de atunci, prins cu alte cărți, tot am stat cu gândul să mai citesc o altă carte de-a sa.

Un titlu care duce cu gândul imediat la un nepot, sau o nepoată, te poartă neapărat într-o poveste. O lume a poveștilor cum nu ați mai întâlnit până acum. Pentru că Fredrik Backman știe cum nimeni altul să intre în sufletul copilului, al bunicii și al tuturor celorlalte personaje care gravitează în jurul celor două în cartea „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”.

Iar așteptarea n-a fost deloc în zadar.

Povestea Elsei, a nepoțeleie de „șapte ani, aproape opt” e una specială așa cum ea însăși, mica fetiță, este. Iar asta i-a băgat-o bine-n cap bunica sa care este la fel de specială pentru că „spune cele mai bune povești din toate veșniciile”. Și de aici, imersiunea în carte este una într-o lume fantastic de reală sau realist de fabuloasă. Nimic nu este întâmplător pentru micuța Elsa, care trăiește intens câteva zile de iarnă în cinci sute de pagini dense de poveste. Pentru Elsa, ca de altfel și pentru bunica sa (fără nume), personajele magice devin realitate iar realitate basm. Iar autorul este un magician al scrisului care nu te lasă să te odihnești, să te lictisești și nu poți omite niciun cuvânt scris pentru că totul este „megaimportant”.

Nicio carte și niciun fil de pe această lume nu au pătruns mai bine în mentalul colectiv ca cele care au tratat o poveste: ” Pinocchio”, „Crăiasa Zăpezilor”. „Albă-ca-Zăpada”, „Alice în Țara Minunilor”, „Cenușăreasa” sau, mai nou, „Hary Potter” sunt doar câteva dintre cele care au cucerit mințile și inimile copiilor, dar și pe cele ale adulților, din toată lumea. Pentru că nimic nu dă mai multă pace sufletului decât o poveste. În ea, în poveste, poți fi tu însuți, poți visa, poți zbura, poți călători la nesfârșit așa cum făceam când eram copii.

La fel ca Elsa, care călătorește din cetatea sa pe animalele-nori în lumi frumos descrise de bunica sa.

Într-o lume reală plină de provocări, capcane, angoase și probleme reale, umane, poveștile bunicii și modul altfel de le vedea fac din Elsa o fetiță cu totul specială. Curioasă, prea curioasă din fire, cu răspunsuri prompte pentru că prea informată de mică, Esla primește o misiune de la bunica sa excentircă. O misiune pe care o duce la bun sfârșit pentru că nici nu s-ar putea altfel.

Vă invit așadar în aventura Elsei. Merită cuvânt cu cuvânt.

Londra, 24 august 2026