Am tot urmărit-o până am avut-o. Astăzi fotografia a ajuns de la București la Londra fără să fi făcut prea mult. E o imagine unică, chiar dacă nu știu din ce perioadă pentru că nu e scris pe ea. Dar un indiciu există: mai jos de zidurile de împrejmuire se percep crucile noului cimitir nemțesc, strămutat de pe Răchitaș în sat după 1932-1934. Deci fotografia este interbelică.
Dar, dincolo de neschimbatul Răchitaș de pe fundal, în partea centrală găsim Mănăstirea Dragomira (sau Dobromira, cum se numea la început, din slavul „dobroe mir – bună pace „) în care se disting construcții ce azi nu mai există: zidul de împrejumuire și un turn, utlimul, probabil, pe locul actualelor ruine din spatele bisericii și o chilie adiacentă.

Nici satul nu era prea aglomerat: case răslețe, multă pădure, iarbă înaltă și flori, fotogafia fiind făcută la începutul verii. 

O imagine document, o mărturie a vremurilor de mult apuse.
O colorizare cu IA o face mai aproape de adevăr, ne clarifică mai bine poalele Răchitașului, dar nu e perfect reală. E doar pentru a ne putea transpune mai bine în atmosfera acelor vremuri.

Londra, 23 august 2026