„De azi încolo, sunteți liberi, dragi tovarăşi! Marele Stalin, părintele tuturor popoarelor, v-a eliberat. El vă porunceşte să fiți liberi!”

A trebuit să ajung departe, în UK, ca să citesc această carte recomandată de o româncă de peste Prut. N-am citit-o, am devorat-o: pe tren, pe metrou, în autobuz, în pauze, seara… trei zile am stat numai cu gândul la ea, la personajele și acțiunea ei, la „Tema de acasă”. Am suferit pentru că nu am putut citi în momentele când am făcut altceva.

Nicolae Dabija, scriitorul basarabean trecut la neființă anul trecut, a dat o temă pentru acasă tuturor celor care vor veni pentru a nu uita, pentru a ști ceea ce demența și nemernicia stalinistă a putut aduce „popoarelor eliberate” de el.

Poate ar putea fi comparat cu Soljenițîn, dar cartea sa e mult mai aproape de noi, de sufletul românesc… E un roman care, transpus în film de un regizor pe măsură, ar putea obține oricând Oscarul. Oscarul memoriei istorice.

O carte care se citește cu creionul în mână, care se recitește pentru a nu uita pasaje extraordinare de viață…