Cele două românce și-au arătat originea încă de la intrarea în vagon discutând tare, cu voci stridente, una puțin pițigăită, cu accent ardelenesc, cealaltă fără urme concrete ale vreunei zone sau alteia din țara de origine. Ambele sunt mici de statură, dar subțirele. Blonda a rămas în picioare, cu genele aplicate fluturânduși-le dinamic și buzețele pițigăite, nu de mult botoxate, fără ca injecțiile să le fi ajutat prea mult. Pe braț ține o geantă nu de firmă, dar nouă, dintr-o pânză tare, crem, cu cusături și ornamente bleu-marine. Cealaltă, bruneta, a prins un loc chiar lângă mine după ce o indiancă s-a ridicat și-a coborât la stația Finsbury Park.

                  – Ioi, hai zi, fată, ce ai aici? se roagă cea așezată, bruneta fără geantă dar cu un parfum destul de plăcut. Zi, e vibrator?

                  – Nu, fatăăăă…

                  – Ei, nu? Ia să văd! Deschide! se roagă bruneta întinzând mâna spre geantă și pipăind o parte laterală.

                  – Nu e, fată.

                  – Dă să văd. E tare, am simțit eu. E vibrator, așa e? Știi că-mi palce și mi-ai luat unul mare.

                  – Nu fată, dacă ți-am zis că nu e…

                  – Da l-am simțit rotund și tare, încearcă așezata să se convingă. Știai că-mi place și mi-ai luat vibrator. E mare, așa e?

                  – Nu fatăăă…  Termină! O să vezi când ajungem acasă..

                  – Da’ lasă-mă să văz doar ambalajul, deschide puțin geanta, că mor de curioasă!

                  – Nu e, știu că-ți doreai, da’ e altceva care o să-ți placă la fel și-ți și trebuie.

                  – Păi ăsta-mi trebuia, vibratorul…

                  – Eee, pă naiba! Ți-am luat un termos dă cafea mișto.

                  – Hai că mă păcălești, răspunse dezamăgită cea așezată care continuă să pipăie geanta în timp ce blonda ține de fermoar să nu i-o deschidă.

                  – Păi mergeai mereu în oraș cu paharele alea de hârtie de la Costa…

                  – Dă-l naibii de termos, sper să nu glumești! Abia ștept să ieșim de aici…