Ați auzit vreodată de fabliaux?

După cum puteți ghici, acesta este cuvânt este franțuzesc vechi  și denumește un gen literar, fabliau, sau fabliaux la plural. Fabliaux erau (și au rămas) poezii foarte vechi, scrise de anononimi sau de scriitori mai mult sau mai puțin consacrați, alcătuite din versuri de opt silabe împerecheate în cuplete, lungi de la 200 până la 400 de versuri, (cu excepția cdlei numită Romanul Trandafirului, care are peste 20.000 de versuri.)  adevărate povestiri în versuri

Astăzi se cunosc circa 150 de fabliaux și câțiva dintre autorii lor. Ce este inedit, însă, sau intersant la aceste poezii? Ei bine, ele nu tratează teme romantice, lupte cavalerești, turnee sau iubiri pătimașe ci sunt istorisiri ale unor năzbâtii săvârșite de oameni comuni, de preoți sau cavaleri, de cele mai multe ori cu tentă sexuală. Sunt povestiri haioase, bancuri în versuri am spune azi, care la vremea respectivă erau recitate în public.

Un fel de Povestea pulei scrisă de Ion Creangă, dar mult mai târziu.

            Multe dintre aceste fabliaux au fost traduse și adaptate limbii de azi, apoi grupate într-o carte,  de profesorul de istorie medievală (ieșit de puțin timp la pensie) Alessandro Barbero, un divulgator de cultură și informații foarte cunoscut și iubit în Italia. Cartea sa “La voglia dei cazzi e altri fabliaux medievali” (Pofta de pulă sau alte fabluaux medievale) a avut un atât de mare succes încât nici prima și nici cea de a doua ediție nu mai există în librării, epuizându-se imediat.

Ea este o lectura delicioasă, ușoară (pentru că povestirile sunt scurte), este o imagine a Evului Mediu francez timpuriu, o imersiune în viața oamenilor de acum câteva sute de ani care ne arată că și atunci glumele, farsele, răzbunările, făceau parte din existența de zi cu zi a acestora. Chiar dacă povestirile nu sunt într-un stil literar cu pretenții de opere, dat atât de modul în care au fost scrise cât și de dificultatea traducerii dintr-o limbă veche și adaptarea de la poezie la proză, fiecare lectură atrage pe cealaltă și nu poți lăsa cartea din mână. E ca o întâlnire cu prietenii unde bancurile deocheate umplu atmosfera de râsete și voie bună.

Londra, 18 aprilie 2026