Într-o țară unde pollitica încurajează diversitatea de orice fel, excluderea socială (rod al culturii și mentalităților formate în timp) rămâne un fenomen care nu se arată pe față dar este esența coexistenței.

Cum e să te simți să fii privit în mod constant ca o potențială amenințare, percheziționat în fiecare aeroport? Sau să ți se spună că, ca actriță, cel mai potrivit rol pe care să-l interpretezi este cel de „soția unui terorist”?
Cum te simți atunci când cuvintele din limba ta maternă sunt folosite greșit, însușite și folosite agresiv față de tine?
Cum te simți să auzi un copil de culoare spunând într-o clasă că poveștile pot fi doar despre oameni albi?
Cum te simți când ți se spune să mergi „acasă”, în India, când de fapt casa ta este cu adevărat la Londra?
Cum este să simți că trebuie să fii întotdeauna un ambasador al rasei tale? Cum te simți să bifezi mereu „Altul”?
Reunind 21 de voci interesante de etnie neagră, asiatică și minoritară care apar astăzi în Marea Britanie, The Good Immigrant analizează de ce vin imigranții în Marea Britanie, de ce rămân și ce înseamnă să fii „altul” într-o țară care nu pare să te dorească, nu te acceptă cu adevărat – oricât de multe generații ai fost aici – dar încă are nevoie de tine pentru formele sale de monitorizare a diversității.
Inspirați de discuțiile despre motivul pentru care societatea pare să considere oamenii de culoare drept imigranți răi – hoți de locuri de muncă, uzurpatori ai beneficiilor asistenței sociale, refugiați fără merite – până când, câștigând curse olimpice sau gătind prăjituri bune sau fiind medici conștiincioși, trec și devin imigranți buni. Nikesh Shukla a realizat o colecție de eseuri emoționante, provocatoare, triste, pline de umor, sfâșietoare, polemice, obosite dar – cel mai important – reale.
O carte asemănătoare volumului „Dulce și Amar – condamnați la străinătate” apărut la Editura Diaspora în care alte 80 de povești vorbesc despre situația imposibilă în car ese află cei emigrați: nedoriți dar acceptați de patriile adoptive, ignorați și denigrați de patriile mamă.
Cristi Merchea





Lasă un comentariu