1917, vara. Soldații noștri se aprovizionează cu muniție.

Nu știm dacă este înainte sau după bătăliile de pe Răchitaș, nici locul exact din localitate unde au fost imortalizați ostașii. Multe s-au schimbat de atunci și nici bunicii noștri nu și-ar mai da seama de locurile de altădată.

Cei din imagine sunt tineri veniți de prin toate părțile țării, împinși de nemți cu frontul pe Carpați.

Cine știe ce-și vorbeau acești tineri în acel moment, cărând muniția în spate? Ce frici le treceau prin suflete, ce planuri își făceau cu gândul la cei de acasă, ce iubite sperau să revadă, ce pământuri de lucrat gândeau că vor avea…

Unii dintre cei din fotografie și-au lăsat oasele pe dealurile dimprejurul Sovejei sau pe la Mărăști și Mărășești, alții vor fi prin vreun mausoleu iar alții și-or fi dat sfârșitul natural, liniștiți, mulți ani mai târziu, alături de cei de lângă care plecaseră să apere patria.

O clipă. O fracțiune dintr-un război care a zdruncinat acum 100 de ani văile și dealurile noastre, o mărturie care ar trebui să fie în cartea noastră de istorie pe care să o vadă fiecare copil.

(din păcate n-am reușit să obțin imaginea la o licitație)