Ca să citești o astfel de carte e nevoie de curaj.
E nevoie să ai un caracter puternic, să ai voință, tărie, determinare și puterea de a accepta că așa ceva există în realitata înconjurătoare, printre noi, sub ochii noștri. O realitate crudă, care,dacă ne-ar lovi pe noi, n-am ști cum să ne comportăm. O realitate care n-ar trebui să existe pentru că „durerea pricinuită de pierderea unui copil nu este cea cu care se poate trăi”, cum spune autoarea. Dacă această realitate n-ar fi existat, nici Camelia n-ar fi putut să o scrie decât inventând-o, scriind o carte SF.

            Doar citind „Crimă și pedeapsă” am mai putut trăit și-am fost atât de adânc implicat, cuprins, încât am simțit vinovăția și fricile personajului principal ca ași cum aș fi făcut parte din poveste, din acțiunea cărții. Dar aici fricile acestei cărți sunt multiple, mistuitoare, sunt flash-uri teribile, orbitoare, înfricoșătoare…

            „Amintirile sunt cele care ne definesc” spune undeva unul din personaje iar amintirea acestei cărți mă va urmări multă vreme. Pentru că ea tratează o temă care, dacă până în 89 era aproape doar de dicționar, astăzi a devenit o felie din viața noastră chiar dacă majoritatea ne facem că nu o trăim, nu o vedem: cea a ignoranței față de semeni, față de cei mici și vulnerabili și față de cei mari, aceia care nenorocesc viața celor mici. Voit sau involuntar.

            De ce? „…atât de elogiat, omul nu este decât o jivină ce poate merge mai departe în ciuda tuturor ororilor de care se împiedică.”

            Toate stările prin care sufletul unui om trece de-a lungul vieții le veți regăsi și trăi citind aceste rânduri. Este o carte care ar trebui să fie citită de fiecare ciolac și vanghlie, de toți acei nemernici care au condus și conduc destinele acestui popor ignorând, dar mai ales  permițând, complici, ca astfel de situații să existe. „Lumea va fi ucisă de cei care văd și închid ochii, de cei care aud și se prefac surzi, de cei care fac din neimplicare o virtute. Nu prea multul îi va distruge, ci prea puținul.” scrie Camelia Cavadia. Și aceasta poate fi coloana vertebrală a cărții. O carte de studiat în școli la orele de literatură sau educație socială în locul religiei și altor pierderi de vreme.
O carte care vă va face să vă gândiți de două ori trecând pe lângă orice copil aflat în dificultate prin drumurile voastre.