De William Faulkner am auzit pentru prima oară la profesorul nostru de literatură universală, Gheorghe Zaharia. Cursurile sale erau cele mai așteptate și de fiecare data am fi vrut ca întâlnirea cu el să nu se mai termine. Nu se găseau ușor cărțile americanului pe vremea aceea, dar ele fuseseră traduse și publicate. Astăzi există traduceri bune și volume apărute în ediții îngrijite.

                      Ca cea de la Rao care are chiar o colecție intitulată “ Biblioteca William Faulkner”, drept prețuire pentru marele scriitor american, laureat și al Premilui Nobel în 1949.

                      “Neînfrânții” e o carte total diferită de literatura europeană clasică, cunoscută. În primul rând pentru epocă, pentru evenimente, dar mai ales pentru stilul unic, faulknian, în a trata personajele sale. Fiecare cuvânt, fiecare frază sau înșiruire de fraze sunt atent concepute pentru a cunoaște personajele și a te transpune în atmosferă cât mai fidel posibil. Spre deosebire de Hamingway, cu al său stil minimalist, W. Faulkner e dens, plin de patos și de conștiință psihologică, cu sintaxă sinuoasă și calupuri de text lungi, care dau greutate și profunzime exprimării. Fluxul de conștiință, caracteristic scrierilor sale, intră în mintea și sufletul personajelor realizând o scanare minuțioasă a gândurilor lor, așa cum vin ele, în forma brută, alambicată, înainte de a se organiza în gândire logică.

                    Sunt vremuri grele pentru familia Sartoris, cea care este coloana vetebrală a romanului; vremuri de război cibvil, de pătrundere a noii ideologii despre om și asuprirea semenilor lui, despre libertate, onoare, principii și încălcarea lor pentru a duce viața mai departe… Este o carte care se citește cuvânt cu cuvânt cu atenție pentru că fiecare are locul și importanța lui.

Londra, 9 decembrie 2025