Tocmai am sfârșit de citit Annibale (HANIBAL) a lui Gianni Granzotto. Războaie, războaie și distrugeri în numele unei idei și a unei uri necontenite, sădită în sufletul acestui general în fragedă pruncie de către tatăl său. Măreția unui general? În ce poate consta ea? În numărul mare de victime, în dibăcia de a uni masele, soldații,  în realizarea unui scop personal, în puterea de a lua decizii în numele a mii de indivizi incapabilide de a conduce ei înșiși?…

            Viața e o luptă de la capăt la sfârșit și orice strategie ai adopta, de la destinul ei prescris nu te poți abate. Oricât ai încerca să fugi, să disimulezi, crezând în anumite perioade sau situații că ai reușit să ieși din propria linie trasată odată cu nașterea ta, nimic nu vei izbuti. Probabil că genetica sau o altă ramură viitoare mai evoluată a științei va scoate la iveală și acest program, acest cod, această preimpostare a vieții noastre de la cap la coadă.

            Autorul trage concluzia că nu se pot trage concluzii din istorie. Și are mare dreptate. Cu atât mai mult învățăminte. De-a lungul istoriei, scrisă sau transmisă prin alte mijloace, oamenii au aflat ce-au făcut înaintașii lor, au cântărit, au evaluat, s-au mirat sau au admirat, au despicat firul în șapte analizând cauze, consecințe etc, dar, cu toate acestea, de câte ori a fost vorba să pună în aplicare toate aceste cunoștințe, istoria s-a repetat. Pentru că, atât la nivel micro cât șiu macro, nu ne putem lepăda de destin. El este cel care ne conduce mișcările chiar atunci când acționăm sub impresia libertății, a ruperii de ceea era destinat  … Că se chamă carma, destin”, soartă sau orice alt nume ar putea avea într-un loc sau altul de pe acest Pământ, vorba românească: „ce ți-i scris în frunte ți-e pus” rămâne regulă de aur a existenței noastre.

            Cu siguranță, primele momente ale vieții sunt influențate de tutori, de părinți, de ambientul înconjuurător, de viețile  vecinilor, fenomene și lucruri ce lasă amprentă puternică asupra unui material încă neplămădit. La fel cum micul Hanibal este influențat profund de ura tatălui său, Amilcare Barca, față de romani.

            Hanibal, așa cum spunea istoricul Theodor Mommsen, a fost “cel mai mare general al antichității”. De ce? Cartea jurnalistului italian Gianni Granzotto este o reconstituire, după mai bine de 2200 de ani, a vieții și luptelor generalului și armatelor sale pe teriotoriul Peninsulei dar și după plecarea din Italia, până la moarte. Este o carte istorică care se citește ca un roman, scrisă cu pasiune și cu multă multă documentare.

            O traducere a ei ar fi o adevărată comoară pentru cei care-și doresc să afle despre vremurile oamenilor care au trăit și s-au luptat acum multă vreme, la fel cum și astâzi oamenii se luptă cu aceeași ură și răutate…
            Pentru că, nu-i așa, “istoria ne învață că n-am învățat nimic din istorie”.

P.S. E atât de bună și bine scrisă cartea că am citit-o de două ori și aș mai reciti-o.

12 august 2025, Londra