„Femei” este o carte intrigantă, cu un titlu care probabil ar fi meritat să fie altul. Pentru că pentru mine, ultimul cititor care doar ce a terminat această carte, aici nu e vorba despre femei.  În orice caz,  nu în primul rând despre ele.

Titlul mi se pare o formă de îndepărtare a atenției de la adevărata problemă, o modalitate de eschivare a personajului principal, și, implicit, a autorului, față de impotența sa de a iubi. „Femei” povestește ca un oracol existența dezordonată, degradantă, haotică a unui scriitor bețiv sau a unui bețiv scriitor faimos, trecut de cinzeci, pentru al cărui succes sexual intens lucrează numele și doar numele său. Aceasta într-o Americă pe care noi, europenii, greu am înțelege-o. Aspectul său fizic departe de canoanele frumuseții, al personajului Hank Chinaski, nesimțirea, detașarea, indiferența și incapacitatea lui naturală de a iubi o femeie, – sechelă a lipsei de dragoste din copilărie -,  nu fac altceva decât portretul unui tip pe care rar îl întâlnim în această formă în literatură. Pentru unii e viață pură și ea există în decadența atâtor locuri, pături sociale, dar mai ales într-o Americă plină cu de toate.

Limbajul obscen al unei vieți cotidiene , fără cuvinte alese, așa cum însăși existența sa este trăită, creează o literatură care a prins la public iar Charles Bukovski a devenit unul dintre cei mai citiți autori americani contemporani. Oricum îți trebuie curaj să scrii astfel, iar limbajul se pare că a prins cel mai bine.

Întreg parcursul cărții, – cu toate experiențele sexuale și aventurile îmbibate de alcool, drog și desfrânare – se dovedește a fi plat, stereotipic și diversificat doar în descrierile nerepetitive, crud-plastice,  ale femeilor și aventurilor sexuale.

                  O carte care poate fi, dincolo de faima autorului, una din cele citite, dar nu una care poate fi și parte a literaturii.  

București, 1 august 2025