iile

25 ianuarie 2020. Wantage, districtul Oxfordshire,UK.

Într-o pauză de masă, mă plimb prin târgul de baștină al lui Alfred cel Maren (rege al saxonilor 871-886 și mai apoi al anglo-saxonilor 886-899) , regele care a unificat pentru prima oară triburile Angliei, om cu reputație deînvățat și milostiv, care a încurajat educația, propunând ca învățământul primar să se desfășoare în engleză mai degrabă decât în ​​latină, a îmbunătățit sistemul juridic, structura militară și calitatea vieții poporului său. Un orășel cochet, tipic, curat, cu locuințe vechi, tipice, hoteluri și pub-uri din alte vremuri, cu arhitectura nouă și victoriană împletită, cu aer de urbe liniștită așa cum sunt mai toate micile loclități englezești.

Nu departe de statuia lui Alfred, chiar în centru, un aticariat mă îmbie să intru. Nu vorbesc engleza dar mă fac înțeles iar perechea de bătrâni care gestionează locul de ani buni îmi arată mai multe cărți. Pe biroul lor tocmai au fost aduse câteva noi. Noi dar vechi. Cu 5 lire îmi dau „Alice’s Adventures in Wonderland” (o ediție din 1897) și încă una.

O carte care aveam să descopăr că era mult mai valoroasă dar pe care anticarii nici nu s-au sinchisit să ceară mai mult.

De cartea aceasta mă leagă un moment special al copilăriei. Pe la 10 ani, în vacanța de vară, sărisem într-o căruță pe drum tocmai în coasa aflată sub fânul din coșul acesteia. Îmi tăiasem tendonul așa că mă duseseră repede la spitalul din Panciu. După ce mă cusese doctorul Popescu (mi-l amintesc pentru că-mi reproșa că-s neam prost pentru că țipam în timp ce-mi băga cleștele prin pulpă și-mi trăgea tendonul, deși anestezia nu se produsese), rămăsesem vreo 10 zile internat cu un alt pacient, un profesor din Vizantea. Mama îmi adusese câteva cărți să citesc iar „Peripețiile Alisei în Țara Minunilor” mă fascinase profund. Aveam 10 ani și, mult mai târziu, aveam să descopăr că și adevărata Alice, fetița care-l inspirase pe Lewis Carroll să scrie , tot 10 ani avea.

Durerile de după operație s-au pierdut în lumea minunată și-n peripețiile Alicei pe care am urmat-o până la ultima pagină. Ca și „Prinț și Cerșetor”, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” sau alte cărți alte copilăriei, poveștile și povestirile sunt cele care mi-au dat aripi, mi-au vânturat mintea fragedă pe tărâmuri care s-au pierdut în colțurile ascunse ale memoriei. Ele se ivesc de-a lungul vieții odată cu stimulii cale le incită să iasă la suprafață. Precum această minunată ediție din 1897 găsită la Wantage exact acum cinci ani, pe 25 ianuarie, și datorită căreia, stând o vreme la Oxford, mi-am imaginat vremurile în care tânărul profesor de matematică, Lewis Carroll, vâslea într-o barcă alături de prietenul său Henry Liddell și cele trei fiice ale sale, Lorina Charlotte, Alice și Edith Mary.

Călătoria lor cu barca a început la Folly Bridge, Oxford și s-a încheiat la 5 mile (8 km) în amonte la Godstow, tot în districtul Oxfordshire. În timpul acelei călătorii, Carroll le-a spus fetelor o poveste pe care a descris-o mai apoi în jurnalul său drept „Aventurile lui Alice sub pământ” iar Alice îi cere să o scrie.

Atunci, vreo doi ani, povestea a fost citită citită în format manuscris de mai mulți copii și foarte apreciată. În 1865 Lewis Carroll publică cartea și, de atunci, edițiile și tirajele au depășit milioane și milioane de exemplare în întreaga lume, ea fiind iubită atât de copii cât și de adulți.

Astăzi Oxfordul, cunoscut mai ales prin excelența în studii, are un alt brand care vinde: Alice. Vară sau iarnă, magazinele și buticurile din centru sunt pline de turiști din toată lumea care fac coadă să cumpere o bucățică de poveste, o părticiă de Alice: o cană, un tricou imprimat, un gadget oricât de mic care, odată ajunși acasă, să le amintească de acest mirtific loc, Oxford, și de această minunată poveste: Alice’s Adventures in Wonderland.

Focșani, 25 ianuarie 2025