Satele de pe Valea Ramnicului au fost uitate în mizerie şi sărăcie și aspecte ale dezvoltării locale nu se pot observa încă.

  Am ajuns acolo unde oamenii, rupţi de modernismul oraşelor şi de civilizaţie, se chinuie să trăiască de azi pe mâine înfruntând vicistitudinile naturii, dezinteresul statului şi neputinţa lor. E o viaţă aspră aici iar termenul este destul de blând faţă de realitate”.

Asta-i Vrancea, asta-i România!!!

O experienţă de călătorie în ruralul de pe Valea Ramnicului te încarcă cu cele mai triste sentimente și impresii. Te întorci apoi în „modernism” şi scrii randurile care descriu imaginile pentru a trage un semnal de alarmă. Dar cine mai reacţionează?

Drumuri rupte în continuu, sărăcie, lipsa locurilor de muncă, lipsa ajutorului statului, îmbătrânirea populaţiei şi multe-multe altele duc la un regres comparativ cu cel din Evul Mediu. Ce inimă să aibă cei care au plecat la Londra, Roma, Madrid sau în oricare alt sat din Occident să se mai întoarcă în sărăcia şi mizeria cruntă de aici? Cu ce chef să vină investitorii când nu au pe unde să ajungă cum trebuie?

Întrebări retorice la care nesimţirea autorităţilor nu a răspuns niciodată, deşi în campaniile electorale au promis bunăstare cu surle şi trâmbiţe.

În Căminul Cultural din Jitia copiii făceau repetiţie în frig pregătindu-se pentru un concurs ce va avea loc la Bacău. Mai ieri, o casă a ars cu un bătrân de 72 de ani înăuntru: şoferul e pompier, şofer pe salvare, duce şi babele la biserică… iar dacă are febră 39 de grade, se ridică şi-şi face datoria. Maşina e veche de 30 de ani, abia urcă drumurile rupte şi înnămolite…

Asta-i Vrancea, asta-i România!!!

Focșani, 22 noiembrie 2016