Până la apariția internetului, în ultimii 600 de ani, cartea a fost cea care a schimbat cel mai mult cursul istoriei omenirii. Atât de puternic a fost și rămâne acest instrument extraordinar de divulgare și împărtășire a cunoștințelor, ideilor, cunoașterii încât cei luminați de ele pot deveni dușmanii celor care le ignoră și le disprețuiesc. De ea si de cei care le scriu au frică mai mereu potenții lumii, regimurile totalitare de orice fel. Împotriva scriitorilor, a intelectualilor, a celor care citesc mult și scriu, aceste regimuri iau mereu atitudine, împiedicând și interzicând prin toate mijloacele posibile apariția, existența și proliferarea lor. Frica de a ilumina pe cei ce citesc este specifică oricărui regim totalitar.

„Luntrea lui Caron” a lui Lucian Blaga este cartea care a stat ascunsă treizeci de ani până să iasă la lumină, așteptând o schimbare propice. Abia în 1990, odată cu căderea lui Ceaușescu, a fost posibilă publicarea ei.

Pentru că acest roman autobiografic, de dragoste, este, mai întâi de toate, unul memorialistic, o mărturie a vremurilor care au schimbat destinul României odată cu sfârșitul războiului și venirea rușilor „eliberatori” și a comunismului.

„Mă păștea sentimentul că intrăm într-o mare eclipsă” scrie Lucian Blaga, iar presimțirea sa avea să se adeverească pentru o eclipsă pe care avea să o trăiască fără speranța că se va mai ieși vreodată din ea. Pentru că venirea rușilor aducea cu ea o „eliberare care duhnea” a mahorcă și cizme nespălate, a davai ceas, davai palton dar, cel mai greu de suportat și înțeles, acel sentiment, acea obsesie că țara e o „ființă care și-a pierdut destinul”.

Cartea lui Blaga este o poezie tristă despre vremuri la fel de triste, dramatice. Este cea care ar fi putut „aprinde focul mare al nădejdilor” dacă ar fi apărut în Epoca de Aur și i-ar fi adus închisoarea sau exilarea, lui și celor care ar fi citit-o și împărtășit-o.

Este o carte scrisă frumos, liric, în stilu-i inconfundabil, într-o epocă fără speranțe, fără posibilitatea de a evada din întunericul în care intra societatea românească postbelică.

Londra, 16 noiembrie 2024