Un drum Bucuresti-Londra, un zbor de trei ore si ceva și o lectură intensă, pe nerăsuflate, a unei cărți care m-a prins și cuprins cu stilul său alert, plin de viață, ca-n viață.  

                  Nu mai știu cum am ales cartea, într-un voiaj scurt la Librăriile Alexandria din Focșani, dar nu mi-a părut deloc rău. Pentru că am descoperit o autoare, pe Silvia Dumitru, care a scos o carte modernă cu o poveste modernă, actuală. O scriitură dezinvoltă, cursivă, lipsită de regulile și canoanele scriitoricești clasice, cu exprimări curajoase, ca-n viața de zi cu zi, dialoguri realiste, personaje nu creionate ci pur și simplu rupte din realitatea orașului și a societății care se chinuie să treacă de la comunism la neo-comunismul-captalist mioritic. „Noaptea nu uită” e un roman ca viața, nud și crud.
                  La început am avut câteva strâmbări de nas la noile expresii intrate în uz, la noua romgleză și limbă bucureștenizată agresiv, cu expresii de tip: dă-te-n kilu meu, fix așa, „era full la prăvălie”, „e safe aici”, „what?”, „să plec la snorcking” etc, etc. Apoi acțiunea și personajele m-au prins iremediabil și mi-am dat seama că, nolens volens, fac parte din această societate care chiar așa se exprimă, indiferent dacă-mi place sau nu.

                  Mai mult, tema dragostei și a noilor orientări și descoperiri (vechi de când omul pe pământ) dar tabù până mai acum câțiva ani, este de un realism extraordinar, scrise de Silvia cu mare talent și măiestrie.

                  E o poveste palpitantă, intensă, imposibil de abandonat până la terminare.