Astăzi am ascultat o poveste scurtă, dar frumoasă…

„La noi veneau aici, demult, pe vremea lui Ceaușescu, oameni din Soveja. Veneau la araci. Erau vreo doi bărbați care veneau și cu soțiile. Și se împrieteniseră cu oamenii. Iar eu, mergând la crâșmă, la magazin, să mai iau de-ale gurii, îi găseam acolo. Bărbații la un rachiu, seara, cu ai noștri, iar femeile afară, la un suc și la povestit.
Eu eram mică dar îmi amintesc cu drag ce frumos cântau ele, doamnele. Doaaamne, ce frumos mai cântau! Mereu mi-am adus aminte de ele.

Erau oameni harnici și frumoși.”

Așa mi-a vorbit astăzi Maria Boboia, o prietenă din Italia despre care am descoperit că e din Veneția de Sus (Brașov), de acolo de unde, în copilărie, ne venise o colegă la școala generală: Viorica Nagâț. Maria s-a apucat să facă pâine la cuptor și să vândă produse tradiționale acasă ,după ce 15 ani a fost emigrată în Italia. O poveste de „emigrație” inversă pe care o să v-o spun zilele viitoare.

20 martie 2020