Prin Munţii Vrancei

În anul acesta ne-am hotărît ca se facem o excursiune prin munţii Vrancei şi se vizităm şi căderea Putnei (Cascada Putnei). Statornici planurilor noastre, eu m-am şi pus în drum de fer în sara de 19 Iulie şi după mezul nopţii am întâlnit la Mărăşeşti pe Costică, tovarăşul meu de călătorie, ce venea din Brăila, locul reşedinţei sale.

Am angajat o trăsură care se ne ducă la băile de la Vizantea – Livezi, unde deja ne mai aşteptau câţiva prietini şi, împreună, călări, să continuăm drumul prin munţi. De la Mărăşeşti şi până în târguşorul Panciu, ám făcut două oare cu trăsura. Trecând prin cătunele Satul Nou şi Crucea de Sus, sate cuprinse de vii frumoase, iar din Panciu şi pânâ la Vizantea am mers măi bine de şase ceasuri.

Panciul este un târguşor plin de viaţă, cu mişcare multă, samănă a fi oleacă de negustorie întrânsul. Cu biserici, farmacie, piaţă, iarmaroc, bulevard, magazii bune încărcate cu marfă, iar curăţenie, cum nu am văzut în nici un târguşor : strade drepte, pavate bine, iluminat cu lampe Beckliauer aproape ca electricitatea: se cunoaşte cât de colo că primarele acelui târguşor e un om a cătărei, bun gospodar. Mi s a umplut inima de bucurie la vederea acelui târgnşor.

Împrejurimile Panciului sunt frumoase, înconjurat de podgorii ce produc o roadă de s-au dus vestea în depărtare, iar câteva sătişoare de prin prejur, pe care le voiu numi mai jos, sunt gospodăroase şi pline ca stupul. Am părăsit Panciul cam pe la 12 oare aseară şi ne-am continuat drumul spre Vizantea, trecând prin următoarele sate ce ţin de Panciu.

Cum am eşit pe bariera târguşorului Panciu, cel întâi sat au fost Crucea de Sus, apoi: Străoani de jos, Străoani de sus, Muncel, Varnlţa, Răcoasa, Câmpuri şi Vizantea.

Vizantea este un sătişor înfundat într-o vale a judeţului Putna. În apropiere de acel sat, s-a descoperit, de câţiva ani, un isvor de apă cu iod şi pucioasă, însă acel isvor a rămas până astăzi tot aşa primitiv şi necaptat, fiind că se tem ca nu cumva, mai târziu, îmbunătăţindu-l, să facă concurenţă băilor de la Slănic, care vin în apropiere şi de a căror captare, îngrijire şi înfrumuseţire sau cheltuit milioane.

In Vizantea bolnavii se servesc cu oamenii din sat, cărora le cară cu sacaua apă de la izvor, o încălzesc cu petre şi în urmă fac bae. De efectele acelor ape nu mai vorbesc, ele sunt cunoscute. Vin ologi, strâmbi şi schilozi, şi după 20—30 băi, se întorc acasă oameni teferi.

A doua-zi, eu şi cu tovarăşul meu vechili, însoţiţi încă şi de Fănică, unul din prietenii ce am găsit acolo, am angajat trei cai mocăneşti, iar la oarele 7 dimineaţa am pornit prin pădurile dese ale Vizantei, suind şi scoborînd munţii spre Soveja.

Eu care nu mai fusesem călare de la urcarea Ceahlăului, uitasem cum se string fiiul calului la hopuri, hărtopuri, peste pâraé sau curmături, şi după o jumătate de ceas de la eşirea noastră din Vizantia, calul meu sare un pârâuaş al cărui mal de partea cealaltă era mai înalt, eu perzindu-mi echilibru vin dea rostogolul de pe cal, întorcându-mă cu şaua cu totul şi rămân cu un picior în scară iar altul jos pe pămînt. Norocul meu a fost de cal care la moment a stat pe loc, eu nu puteam scoate piciorul fiind că jumătatea de talpă a botinei intrasă deja sub scara, aşa că rămăsei spânzurat mai bine de 5 minunte până ce sosi tovarăşii mei ca se mă descurce. Când băgăi de samă, şaua mea care era de lemn, se rupsese în patru din causa, se vede, a suciturei ce a suferit cu resturnarea mea.

Acum vë puteţi închipui ce plăcut drum trebuia se fac prin munţi până la Soveja, unde trebuia să-mi cumpăr o altă şea. Dar la răsboiu nu se dă inapoi şi am trebuit se merg aşa, urcând şi scoborînd munţi, admirând frumoasele posiţii ale pădurilor şi munţilor, dar strâmbându-mă şi crîşnind din dinţi de durerea ce-mi producea acea infernala şea.

Am trecut panorama munţilor Şoimulîu Richitoasa, trecând şi prin Pdcuri, iar în vale, zării abondentele fântâni de păcură. Străbatem nişte păduri dese de brad, am admirat cum ici-cole se aflau preseraţi mesteacăni cu coaja albă ce strălucea la soare ca solzii unei balene, iar noaptea parcă erau făclii de ceară albă aşa străluceau de frumos la lumina lunei. In sfârşit amicul nostru călăuză ne spuse că acum o să coborâm munţii spre frumoasa Soveja şi chiar aşa a si fost, că peste trei sferturi de ceas am ih- trat în frumuşelul şi climatericul sătişor Soveja.

In Soveja am ajuns la oarele 12, luni Acolo am poposit caii, mi-ain cumpărat o şea noua de lemn. am mâncat foarte bine la un restaurant ţinut de un tânăr ce samănă mai mult a funcţionar de cât a negustor, dar foarte manierat şi bine a ştiut se ne ospăteze, iar la oarele 2 luni.,am înşeuat caii şi am purces spre Lepşa ca de acolo prin valea Putnei se ajungim noaptea la comuna Tulnici unde trebuia se dormim.

(va urma)loan S. Ionescu.”

15 septembrie 2023, Londra