Printre plasticuri și haine second hand, la Soveja mai întâlnești și oameni de odinioară. Cuminți, așăzați „la blană” pe la porți, bătrânii deapănă amintiri sau se îngrijorează de „cutioaiele” pe care le montează în curțile lor cei care contorizează apa. Sunt griji noi la vremuri noi, cu toate că spreanța că ceva se va schimba este cea care-i animează cel mai mult.

Statul, orânduirea comunistă în special, dar și cea post decembristă, le-a deformat sentimentele și dorințele față de ordine și organizare, și, orice modificare, orice reglementare li se pare o măsură excesivă îndreptată împotriva lor. Statul nu le-a fost niciodată amic și de ce le-ar fi acum? „Ceva-ceva putred trebuie să fie acolo” unde nu ajung ei cu înțelegerea.

Orice expresie și cuvânt nou despre lucrările în curs din comuna noastră sunt primite cu suspiciune și neîncredere. Pentru că, de-a lungul istorieie acestui popor, statul a fost și rămâne cea mai perversă și mai ineficientă autoritate, tâlharul cu guler alb care nu numai că nu ajută poporul, dar îl jefuiește sistematic, îl denigrează, îl îmbolnăvește și ucide clipă de clipă prin instituțiile sale și oamenii din instituțiile lui.

Soveja, 30 iunie 2021