Roma, Piața della Reppubblica, sau Piața Essedra, așa cum o cunosc mai bine romanii. Cum ieși de sub maiestuosul colonat care împrejmuiește una din laturile pieței, mergând spre Termele lui Dioclețian, traversezi și, imediat, un șir de gherete din tablă te întâmpină cu gurile căscate, plinde de cărți. Multe cărți.

Ani la rând le-am tot cercetat în căutarea a cine știe ce interesant. Dar se întâmplă că atunci când cauți să nu găsești iar atunci când nu cauți hazardul să-ți scoată în față un lucruri interesante.
  Ca  nu de mult, într-o seară de noiembrie, când, chiar la ultima gheretă, curiozând printre tomurile frumos aranjate, am dat să plec. Pe o măsuță din fața gheretei însă, printre multe altele, îmi sare în ochi un nume românesc: Dumitru Tudor. Și știi cum e: departe de casă, de țară, orice e românesc îți atrage atenția, îți dă un fior. Iconfundabil numele, deși nu știam al cui e, dar decid fără echivoc să cumpăr cartea.

            Și fără regret.  Pentru că istoricul român (fost profesor universitar, cercetător și autor al multor studii și lucrărid e specialitate), m-a dus imediat într-o lume fascinantă demult apusă: cea a femeilor celebre din antichitate.

            Fie ele împărătese,  regente, vestalii sau soții ale oamenilor puternici ai antichității, din Orient, Grecia sau Roma, portretele din această carte m-au fascinat pentru că prezentarea lor de către istoricul român nu e pedantă, de manual, ci curge ca o poveste. „Nu se cunoaște până acum, scrie în prefață autorul, nicio monografie care să reunească un așa mare număr de figuri de femei celebre ale lumii antice precum acest volum”. Era prin 1972 când scria aceasta dar nici azi lucrurile nu s-au schimbat mult.

Aflăm aici că „la Roma s-au consituit primele asociații de femei și au avut loc primele manifestații „feministe” împotriva unor legi care limita luxul. În 195 î.H. matroanele romane au organizat o demonstrație publică prin care cereau abrogarea Legii Oppia, votată în 215 î.H, care interzicea anumite excese din îmbrăcămintea femeilor și împiedica luxul. Această lege fusese votată în Senat într-un moment dificil pentru Stat, atunci când Hanibal amenința Roma; protestele femeilor erau adresate lui Catone Cenzorul, consul în 195, și avură succes. Titus Livius povestește că, atunci, marele om de stat ar fi exclamat într-un discurs: „Când femeile ajungă să fie egale nouă, deja ne sunt superioare”.

            În secoul I î.H. matroanele din aristocrția romană constituiseră deja „cluburi feminine” unde, în afară de literatură și artă, se discuta și politică. Aceste cercuri erau formate în mod special din femei nobile culte și inteligente, dar adesea și intrigante și depravate.

            La începutul perioadei imperiale a Romei, pe timpul lui Augustus, se poate vorbi de o anumită egalitate între sexe, egalitate morală, socială și juridică dar nu politică. O egalitate de care se bucurau însă doar cetățenii romani, nu sclavii sua alte categorii sociale.

Acestea sunt doar mici frânturi dintr-o carte intrigantă, plină de lucruri atât de vehi dar atât de noi pentru noi, cei care credem că cei de acum 3000, 2000 sau mulți aîni înainte femeia a fos taltfel decât în zilele noastre
Există câteva ediții și în limba română, prima fiind „Femei vestite din lumea antică” pe care Dumitru Tudor a publicat-o în 1972 la Editura Științifică și pe care v-o recomand s-o citiți.