Între 1931 și 1950, 96,65% dintre sovejeni se căsătoreau între ei. Aceasta, endogamia, a scăzut radical spre anii 80. O spune un studiu publicat în numărul din ianuarie-februarie 1987 din revista „Viitorul social”:

„Din punct de vedere al omogenităţii demografice, Soveja prezintă un ridicat procent de endogamie (91,0 în perioada 1901—1980), care a scăzut foarte brusc (pînă la 57,5) în ultimii ani. Statutul de „izolat” al acestui sat se vădeşte a fi fost doar provizoriu, fiindcă populaţia respectivă s-a arătat foarte receptivă la stilul modern de viaţă. Endogamia cea mai joasă se întâlneşte la Tulnici: 60,9 în perioada amintită. Negrileştiul, cu o endogamie sub cea de la Soveja dar constant ridicată (81,4 între anii 1901—1910 şi 79,4 între 1971—1980), se înfăţişează drept satul cel mai tradiţional din cele trei.”

La baza acestui material stau și studiile realizate de profesorul universitar Gheorghiță Geană publicate în „Modernizare şi deschidere demografică in zona Vrancei”, „Viitorul Social” nr. 2, 1985, p. 149—156.

Endogamia, cu inevitabilele consecințe nefaste ale consagvinității, a fost o caracteristică distinctă a societăților închise din zonele de munte ale Vrancei.

Astăzi, la câteva decenii de la studiul profesorului Gheorghiță Geană, populația Sovejei a suferit transformări radicale: de la înjumătățirea ei în mai puțn de 30 de ani, la diversificarea prin căsătorii cu persoane nu numai din județ, dar și din alte părți ale țării sau alte lumii, la emigrația în toate părțile țării și peste hotare, la re-popularea cu familii care, odată, veneau ca turiști pe plaiurile Mioriței (în secial din județele Galați și Brăila).