„La asta se mai adaugă și faptul că înfrunt viața cu un curaj ieșit din comun, mă simt întotdeauna așa de puternică și capabilă să îndur multe, așa de liberă și așa de tânără!” scria Anne Frank într-una din ultimile pagini ale extraordinarului său jurnal.

  Câtă speranță, voință, luciditate, câtă maturitate încă din primele pagini, (dar crescând până la ultimele), în scrierile unui copil de 13 ani care-și petrece doi ani din viață (ultimii) într-o anexă, prizonieră în fața unui destin ce-i va fi fatal!

   Deși o traducere peste mână, (la care nu mă așteptam din partea celor de la #Humanitas, care vorbește despre limba neerlandeză și neerlandezi, deranjează ori de câte ori o întâlnești în text – când „olandeza” e termenul folosit de români), cartea este un mesaj extraordinar pentru toate generațiile ce vor veni. Cu atât mai mult cu cât este scris de un copil.

   Este sau ar trebuie să fie o lectură obligatorie pentru toți elevii școlilor generale.
   Ca să se știe.