„- Cât ești mic, poți crede ce-ți place – e de părere Tatăl. Pe urmă, cu voce înăbușită, adăugă:
– Mai târziu n-o să-ți mai placă ceea ce ești nevoit să crezi. ”

Aceste simple dar profunde cuvinte le-am găsit pe la jumătatea cărții și le-am subliniat și evidențiat pentru că, și odată terminată de citit, cred că sunt esența ei. Una dintre esențele tari ale acestei capodopere ale literaturii române necunoscută publicului larg.

Am atacat la baionetă această carte, pentru că, deși citeam alta, o așteptam cu nerăbdare din țară. Odată primită, m-am opintit s-o dau gata repede.

N-a fost chip. Pentru că, așa cum este scrisă, n-ai cum să treci cu vederea niciun cuvânt. O primăvară-toamnă a unui copil din Epoca de Aur care-și frământă inocența între două lumi m-a prins și cuprins, m-a învăluit, m-a cucerit. N-o să vă le dezvălui nimic. O să vă spun doar că rar mi-a fost dat să citesc o carte pe care s-o însemnez aproape pe fiecare pagină, cu care să merg în gând la culcare, în autobuze sau metrou, să fiu cu mintea-n ea zi și noapte, deși acțiune și suspans nu există.
Claudiu Florian este un scriitor cum n-am mai avut de la Slavici și Rebreanu încoace, de la Creangă și Ionel Teodoreanu. În copilăria copilului din carte sunt vieți de oameni, sunt frământări inocente amestecate cu necazuri de adulți, toate în descrieri de o rară finețe, artistice, cu portrete cum nu se întâmplă să citești, cu politică și geografie, cu basme care se împletesc cu realitatea, cu visuri și speranțe, cu bucurii Dingermania sau de cele care vor fi înțelese „când vei fi mare”, cu lumi paralele care se bat cap în cap, cea de la „televizorul brun-roșcat” cu cea de la „radioul negru”…
E o carte care ar trebui studiată în programa școlară pentru multe aspecte.
„Vârstele jocului – Strada Cetății” e Cartea pe care v-o recomand înaintea tuturor celor care vi le-ați propus să le citiți.

P.S. În 2016 cartea a fost distinsă cu premiului Uniunii Europene pentru Literatură.

Londra, 12 mai 2023