Doi români în metroul londonez:

– Băi, nevastă-mea a zis că divorțează de mine. Gata.

– Păi?

– De două luni de când mi-am luat mașina am dat mai multe amenzi de cât am câștigat: parcări aiurea, treceri pe unde nu trebuie, zone interzise, poduri și tuneluri …. Nici eu nu mai știu. De ieri nu mai am cheile, merg cu metroul. Gata, o vând. La câte mijloace au ăștia nici nu mai am nevoie.

Londra nu e nici pe departe asemănătoare cu vreo altă metropolă europeană. Iar încălcarea regulilor duce, fără niciun fel de discuție și împotrivire, la plata amenzilor. Fără excepție și pentru fiecare fracțiune, mică sau mare.

Mai zilele trecute mă sună un prieten:

– Amico mio, am comis-o. Astă noapte l-am dus pe cumnată-meu acasă, la 12 noaptea. A băut până n-a mai putut și, al naibii cu pârțogii lui, n-a vrut cu taxiul, deși l-am chemat să-l ia. Doar cu mine voia să meargă. Și eu cum băusem și eu, m-am urcat. Nevastă-ea nu și nu, dar eu ce, mai ascultam? Nooo. Eram zmeu. Așa că m-am urcat la volan cu cumnatul mai mort decât mine în stânga, și hai la drum. Ceasul rău, pisica neagră, pe o stradă a ieșit o mașină cu spatele și m-a pocnit. Indianul – că că un indian o conducea – rău la mine. Eu și m-ai rău. Ăsta a văzut că noi suntem mangă, așa că a chemat poliția. Care a venit imediat. Mi-au pus cătușele, m-au dus la secție… Ce mai, am ajuns dimineață acasă, mort de oboseală, fără mașină și fără cumnat. Ultimul, dă-l naibii, dar acum am dat de belea.

Au trecut vreo două săptămâni, am mai vorbit una alta, a avut loc și procesul și amicul meu a fost condamnat… Adică a scăpat ușor: 3 ani fără permis, 15 întâlniri pe an cu un ofițer de supraveghere, brățară anti-alcool la picior trei luni… L-au scutit de munca în folosul comunității pe care ar fi trebuit să i-o dea dar are copii de crescut și trebuie să muncească. A, plus că, oriunde vrea să meargă mai mult de o zi, trebuie să vorbească cu îngerul lui păzitor, ofițerul de supraveghere.

Cam asta este eficiența statului englez. Și nu ai cui să dai șpagă, cu cine să cazi la mica înțelegere… Nu. Aici metehnele românești nu există și orice încercare de a le pune în practică agravează și mai mult situația.

Cam atât costă gestul prietenesc, românesc, de a conduce beat neamul acasă.