Un voiaj  în Italia, la Roma în special, vă va duce aproape automat și într-o pizzerie-trattorie. Nu există local, chiar și multe dintre baruri – unde să nu găsiți un produs particular, tipic locului: supplì.

       Substantivul are aceeași formă atât la singular cât și la plural, dar gustul său e unic și nu-l puteți întâlni decât în Roma și zonele limitrofe, până la Viterbo (în nord) sau la Frosinone (în sud).

       Ce este acest supli?

 Este pur și simplu o piftea de o formă specială, ca un cartof mai lung, făcută din orez, suc de roșii și mozzarella la mijloc.

     Povestea supplì-ului.

      Pregătit inițal, pe la 1700, din orez, suc de roșii și resturi de pui măcinat, suplli-ul era o prelibateză romană de făcut rapid, de aruncat în ulei încins și vândut chiar și pe stradă, ca pe o mâncare frugală, rapidă.

      Prin februarie 1798, când soldații lui Napoleon Bonaparte cuceresc statul Vatican și implicit Roma, aceștia sunt întâmpinați de romani, popor ospitalier, la petreceri și să mănânce cu ei, unul dintre produsele oferite fiind aceste piftele de orez cu carne. Cum piftelele se mâncau – dar și astăzi se mănâncă la fel – fierbinți, odată rupte în două, la mijloc apărea carnea, făcându-i pe francezi să exclame: surprie! = sorpresa! (it)

            Romanii au repetat după ei râzând și au romanizat termenul în timp, zicând-ui supprì, pentru ca mai apoi să elimine „r”-ul și să-l denumească mai dulce: supplì.

            Documentar, pentru prima oară cuvântul supplì apare în meniul Trattoriei della Lepre (Tratoria iepurelui) care o scria la feminin: la supplì– adică surpriza, ca o traducere mot a mot a termenului.

                 În forma actuală, suppli-urile nu mai au la mijloc carnea de pui ci mozzarella, obicei introdus pe la 1950, după război. A apărut și o altă metaforă despre această mâncare, denumită „suppli al telelefono” – supli la telefon, invocând mozarella care, fierbinte, odată ruptă pifteaua, se întinde precum firele de telefon.

        Există în Roma locuri unde acest produs are gusturi aparte, după măiestria bucătarului și a ingredientelor folosite. Cele pre-preparate și congelate se desoebesc de cele proaspăt făcute, primele fiind mai mici, mai galbene și fără viață, pe când cele pregătite în pizzerie sau tavola calda specifice fiind mult mai mari, mai roșii și mai cărnoase.

Roma, 29.10.2018

https://youtube.com/watch?v=kdO_6xQZZMw%3Ffeature%3Doembed